19 ianuarie 2018

"Reproşurile mele ascund lumina lumii din mine."




Lecţia 85

Recapitularea de astăzi va parcurge următoarele idei:

"Reproşurile mele ascund lumina lumii din mine."

Reproşurile mele îmi arată ceea ce nu se află nicăieri şi îmi ascund ceea ce aş vrea să văd. Odată recunoscut acest lucru, ce nevoie mai am de reproşurile mele?

Ele mă ţin în întuneric şi ascund lumina.
Reproşurile şi lumina nu pot merge împreună, dar lumina şi viziunea trebuie să fie împreunate, pentru ca eu să pot vedea.

Pentru a vedea, trebuie să mă lepăd de reproşuri.
Vreau să văd, iar acesta va fi mijlocul prin care voi reuşi.

Aplicaţii specifice ale acestei idei ar putea fi făcute sub aceste forme:
"Să nu folosesc aceasta ca o piedică în calea văzului." 
"Lumina lumii va risipi toate acestea."
"Nu am nevoie de aceasta. Vreau să văd."
"Mântuirea mea vine de la mine."

Astăzi voi recunoaşte unde se află mântuirea mea.
Se află în mine, deoarece Sursa ei se află acolo.
Nu şi-a părăsit Sursa şi, ca atare, nu a putut să-mi părăsească mintea.
Nu o voi căuta în afara mea. Ea nu se găseşte afară, ca apoi să fie adusă înăuntru; ci dinăuntrul meu, ea se va întinde dincolo de toate, iar tot ce văd va reflecta numai şi numai lumina care străluceşte în mine şi în ea însăşi.

Aceste forme ale ideii sunt adecvate pentru aplicaţii mai specifice:
"Să nu mă las ispitit de acest lucru (această situaţie), aşteptând din altă parte, şi nu de la mine, mântuirea mea."
"Nu voi îngădui acestui (acestei situaţii) să stea în calea conştientizării Sursei mântuirii mele."

"Acest lucru (această situaţie) nu deţine nici o putere pentru a îndepărta de la mine mântuirea." 




***



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu